Nu stiu altii cum au fost dar eu cand am fost mic i-am facut la mama praf toate agendele posibile. Nu cred ca ratam una pe care sa nu fircalesc acolo macar doua trei hieroglife. Partea foarte nasoala era ca dupa prima mazgalitura agenda nu mai era la fel de interesanta si cautam alta, noua evident. Parca nu-mi mai tragea asa de mult cu ochiul acum ca era deja scrisa.
Cand tineam agenda in maini ma vedeam ceva soi de om de afaceri, cu firme mari, cu intalniri tot la juma de ora, sacou, figuri ce sa mai. Parca acum imi aduc aminte cum ma tot plimbam eu cu pixul si cu agenda prin casa si ma laudam si ma dadeam eu rotund pfoai… cine era ca mine. Vedeam la tata cum scria zilnic in agenda si isi organiza el treburile pe la firma si mi se parea atat de tare. Parca traiam pentru ziua in care o sa ajung sa scriu si eu in agenda. Sa am si eu agenda mea.
O venit si ziua aia, si parca la prima foaie pe care am scris am avut acelasi sentiment din copilarie. Asa un sentiment de ciudat, dar fain in acelasi timp. Se pare ca un “vis” l-am realizat, sper sa am ce sa scriu in ea.
Si tot nu vrei sa spui care-i jobul ?
web designer& web programmer @ weddict.ro
:)) ehehee vremuri cand ma jucam cu agenda si cu pixul si imi faceam bani din ziare 😀 tinteam sus inca de mic 🙂 mi-ai adus aminte de copilarie!
Fain jobub! cunosc perfect sentimentul cu agenda,l-am avut si eu in copilarie! Eu mai aveam si mania catalagolui, sa pun note in catalog, adica sa devin profesoara – asta a fost un vis neispirat :))
Agenda pare ceva realizabil pttoata lumea! Oricine are cat de cat o profesie buna, are nevoie de o agenda
Si fiul meu imi face praf agendele. Si nu doar agendele!
Eheei! Asta cu agenda e boala grea. 😛 Si eu am o pasiune pentru agende. Imi tot iau in speranta ca o sa scriu chestii interesante dar ajung sa mazgalesc pisoi si liste de cumparaturi ca deh! Daca n-am ce face 😛 Cand eram mica mazgaleam tot ce prindeam si dupa ma prezentam ca am “bulentin”. Acum… mazgalesc dar… atat 😛
Apropo… felicitari pentru job. Sa iti traiasca agenda 😛
Interesant articol, mi-ai trezit amintiri.
Unii dintre noi am inlocuit agenda cu blogul :))
Pentru ce agenda? E mai simplu sa folosesti o adresa de email si un laptop
Ce-i drept, nimic nu se compara cu clipele cand eram copii si ne faleam cu agendele parintilor.
cred ca o sa-mi iau agenda cand o sa ma lase memoria, nu?
La mine simteam acest lucru de om important cand luam o geanta de tip servieta cu care ma duceam la scoala. Parca iesea din aerul ala comun al ghiozdanelor.
La inceput am avut si eu agenda. Insa acum am renuntat, port doar un carnetel la mine unde scriu diverse, inclusiv tin programarile la nuntile din Bacau, Roman, Piatra Neamt, Onesti si Moinesi. Deocamdata doar pe orasele astea fac foto-video. Sper ca in curand sa ma extind 😛
La fel faceam si eu. Orice caiet / agenda / foi le devoram toate… Si culmea, si in ziua de azi, ma folosesc de agenda, unde imi notez unele treburi importante 🙂