Omeni buni, nu stiu voi da mie mi dat sa ascult zilnic povesti spuse de moroseni, da` nu orice fel de moroseni, d`aia adevarati, din tata`n fiu.
Seara asta am ras, cum n-am mai ras de multa vreme. Cu o poftaaaaa, vaaaaaai. Efectiv mo durut burta.
Scris, nu are farmec, dar cand auzi, te **** pe tine de ras, nu alta. De fapt ce va zic eu voua doar ati ascultat Unguru Bulan sau cititi/ascultati blogul lui Gaben, stiti foarte bine cum sta treaba.
Povestea din aceasta seara a fost despre munca. Din una in alta, cat castiga pe zi, cat e de greu, cat alea alea s-a ajuns la vesinicul “Stati sa va povestesc eu cum o fo` cand…”.
Sincer, initial ma gandeam ca omu infloreste, stai sa vezi ca la mine ii lux, castig 4000 de euro/ora si lucruri d`astea.
Ce am auzit acum n-am auzit nici in povestile spuse de bunici, de pe vremea lui Ceausescu. Stilul aparte de povestit si comparatiile folosite de omu` nostru sunt cam greu de egalat, poate doar maestrul Piersic mai scoate dume la fel de bune.
Ce sa mai, o seara cu muuult peste ultimele seri petrecute acasa. Sper sa o tina asa toata vacanta.
Voua, cum va plac povestile spuse de moroseni?

P.S. Ase`i ca`i fain sa hi din ardeal ?