Cu totii va aduceti aminte cu mare de prima iubire, sau cel putin asa cred. Prima iubire e cea care te formeaza, cea in care te arunci cu capul inainte, esti dispus sa faci cele mai mari sacrificii sa iti calci peste toate principiile doar sa fie bine pentru persoana iubita. Asta de obicei se intampla pe la 14, 15 ani. Fiind mai tot timpul cu capul in nori, nepasandu-ti de nimic si de nimeni, varsta la care esti “buricul pamantului”, varsta la care crezi ca tot ce zboara se mananca ajungi sa te intragostesti, da` te indragostesti intr-un hal…
E frumos, e dragoste curata, pura, totul se invarte in jurul tau, curge numai lapte si miere. Ajungi sa crezi ca iti vei petrece tot restul vietii alaturi de persoana iubita dar pe parcurs apar problemele…
Probleme ? Nu exista :-j sunt trecatoare totul poate fi rezolvat. Partea proasta e ca unele sunt destul de grave dar tie nu-ti vine sa crezi, nu poti accepta acest lucru si lasi lucrurile asa cum sunt. Se intampla o data, se intampla de doua ori iar tu nu ai nici cea mai mica intentie de a schimba ceva. De ce? Pentru ca esti prea indragostit si nu vezi padurea de copaci. Ti se pare ca sunt niste lucruri marunte care nu merita atat de multa atentie.
Din exterior esti avertizat de ce ti se poate intampla - de colegi, de prieteni, de cei mai experimentati ca tine fie ei parinti, rude sau mai stiu eu cine : nu e pentru tine, vezi ca se ajunge aici si o sa iti para rau dar tu ignori toate aceste lucruri ca si cand ti-ar vrea raul, ca si cand cineva ar incerca sa-ti bage bete-n roate si le trantesti un sec “De parca stiti voi mai bine ce e de facut” sau “Ma descurc, nu va intereseaza pe voi”.
Mai devreme sau mai tarziu ajungi sa le dai dreptate dar…e prea tarziu. Finalul e aproape si parca te doare, parca iti pare rau ca nu ai luat deciziile bune la momentul potrivit. Incepi sa iti reprosezi anumite gesturi, lucruri pe care le-ai facut, crezi ca totul se intampla din cauza ta da nu e asa, asa a fost sa fie si trebuie sa treci peste si sa te gandesti ca a fost frumos cat a fost.
Sfaturi ? Nu pot, nu sunt in masura sa va dau sfaturi si chiar daca mi-as permite nu v-as da. De ce ?
1. Pentru ca nu ati tine cont de ele.Indiferent de ce ti se spune “zici ca ei si faci ca tine”…
2. E prea frumoasa perioada asta pentru a te ghida dupa un “manual de utlizare”. E mai frumos sa iubesti, sa suferi si sa dai cu capul, data viitoare o sa fi mai precaut.
Si acum o sa ziceti “ce le stii tu de bine”. Probabil stiu anumite chestii din cauza ca am trecut prin aceasta perioada si am facut si eu exact aceleasi greseli pe care o sa le faceti si voi si pe care le-au facut generatii intregi.
P.S. : Cel putin asa ziceau parintii mei 😀
sursa foto : Deviantart.com
Ada: spune’mi cand postezi articolul
Bogdi: maine dimineata..sau mai incolo
Haha:)) m ai pacalit!
Oricum, frumos:D
Nu ma pot gandi la prima iubire ca a fost un esec :))
@Ada : nu recunosc nimic :))
@dannielph : eh vrei nu vrei oricum iti aduci aminte 😉 acum ti se pare esec pentru ca ai mai crescut si gandesti altfel 😛
prima ca prima da sa o vezi pe a doua… :d
@bucur : :))
Hehe si eu am trecut prin asta 😀 Foarte tare frate:))) Eram indragostit rau eu nu jucarie:)))) A fost frumos…dar apoi mi-a parut rau ca s-a terminat…Prima iubire nu se uita niciodata nu? 😀
.-= HeLLo a scris ultima data : ..“Inna TOPLESS†=-.
@HeLLo : oricat ai incerca sa o uiti nu poti 😛
daca vreti sa stiti cum e cu prima iubire incercati la Adam si Eva desi ei au cam fost combinati fortat
.-= bibabum a scris ultima data : ..discu?ie interesant? fat??! =-.
True,true Bogdan:)…nu o uiti prima dragoste:D
iar faza cu “e prea frumoasa perioada aia ca sa te ghidezi dupa un manual de utilizare ” o sustin cu tot corazonu:)):p.Am o verisoara de 14 ani si tot timpul ma intreaba ce sa faca in leg cu iubirile:)),o indrum eu cat pot si din cate am invatat ( din propriile mele greseli ),dar la sfarsit ii spun mereu: “unele chestii trebuie sa le inveti si sa iti dai seama de ele,sg ,din propriile greseli si fapte”
@andreea : cam asa e…pana nu dai tu cu capu sa vezi cum e…n-are farmec :d