“Eu am conturat un personaj. Tu te-ai identificat cu el. Eu am scris despre trairile sale. Tu le-ai asociat cu ale tale. Eu i-am dat un nume. Tu consideri ca trebuia sa ii dau numele tau. Eu i-am oferit o identitate. Tu i-ai asociat un caracter. Eu am scris o poveste. Tu o citesti.”
@SNW

Este o dimineata splendida. Acelasi pat adaposteste aceleasi trupuri goale. Noaptea trecuta a fost la fel si,totusi, diferita: aceiasi doi iubiti,aceleasi vorbe, aceleasi sentimente,acelasi vin. Paradoxal, aceasta monotonie ii placea Lolitei, chiar daca nu era genul de persoana careia sa ii placa repetivitatea. Aceasta monotonie ii oferea o siguranta ce o gasea ciudata. Pentru prima data adora sa faca la nesfarsit aceleasi gesturi, sa fumeze aceleasi tigari, sa bea cafeaua din aceasi cana, sa faca dragoste cu acelasi barbat care o mangaia mereu la fel. Ii placea cu Andrei, chiar mai mult decat ar fi crezut. Ziua ce urma avea sa fie la fel : fiecare cu treburile lui prin oras, dupa care urmau sa se intalneasca acasa la el pentru o alta noapte la fel – sau asa credea Lolita.