– Hai.

A prins-o de mana si s-au pierdut incet pe aleea luminata pe ici, pe colo de cate un felinar. Aerul era cald, avea un miros obosit, de liliac. In dreptul unei tufe plina de lilieci albi, Andrei s-a oprit brusc si a rupt cateva flori, pe care i le-a dat Lolitei.

– Uh, deci ai planuri mari cu mine…esti cam romantic.
– Nu pot sa zic ca sunt un romantic. Cred doar ca meriti un buchet de flori.
– Atunci de ce nu mi-ai luat trandafiri?
– Pentru ca liliecii ti se potrivesc mai bine.
– Cum asa?
– Ei bine, majoritatea fetelor prefer trandafirii… tu meriti ceva mai special, mai aparte. Iar trandafirii ii gasesti oricand, pe cand liliecii doar in perioada asta speciala a anului…in plina primavara.
– Ti-am spus eu ca esti romantic. Ma astept dintr-un moment in altul sa ingenunchezi cu un inel in mana.
– De fapt, am ceva pentru tine. Dar e sus, l-am uitat sus.
– Poftim? Ce anume?
– Hai ca nu vreau sa stric surpriza…
– Te rog spune-mi…
– Uite, acum ti-am dat florile, asa ca mai ai putina rabdare pana sus.
– Bine, doar de dragul tau.

Au facut o plimbare scurta in jurul cartierului, dupa care au urcat sus. Andrei a descuiat usa, a deschis-o si a poftit-o inauntru.
– Dupa dumneavoastra, domnisoara.
– Multumesc, domnule.