Poate e o prostie, poate nu dar asta-s eu.Imi place sa cred ca toti prietenii mei sunt cei mai buni, ca ei nimeni altii ! si sunt in stare sa bag mana in foc pentru ei.
Chiar daca uneori sunt calcat in picioare, chiar daca uneori ma simt lasat deoparte ca un lucru de care nu mai ai nevoie, tot prietenii mei cei mai buni raman.
Asta se intampla de foarte multe ori si tac, inghit, sufar fara sa spun ceva, traind cu speranta ca poate poate o sa se schimbe lucrurile-n bine.Ei bine, in cele mai multe cazuri nu se schimba nimic si atunci incep sa ma distantez, sa fiu mai rece..
Stiu ca si eu gresesc, nu sunt perfect, nici perfectionist dar cateodata imi dau seama dupa reactiile celor din jurul meu ca am gresit. Imi dau seama ca nu le convine ceva, ca am facut un rau undeva si intreb… Dar, asta-s eu…
Cu toate astea, nu o sa ma schimb. Imi place sa am prieteni, chiar daca uneori ma mai supara.
Am si eu mofturile mele si deh..nu trebuie sa imi faca toti pe plac nu ?
Pana la urma, din toate am invatat cate ceva.Pe viitor mi-am propus sa nu mai repet greselile facute dar cand esti pus in fata anumitor situatii parca nu te lasa sufletul sa faci altfel decat ai fost obisnuit.
Asta e…inca o lectie de viata…inca un esec…inca un prieten care isi face bagajele si pleaca…
Pe mine ma enerveaza cand pretenu mi-e alaturi la rau, dar nu la bine. Adica ma lasa nea’Gigi si merg la Florica si ii plang pe umar , dar cand o chem pe Florica la un suc/bere/ceai/cafea si ma refuza de 20 de ori…deja incep sa imi pun intrebari…Florica era sincera cand ma consola sau mi-am trantit craniul pe omoplatu unui om de piatra? Believe it or not, it happens to me. A LOT!
[did that even make sense?]
.-= Spirit Nightwing a scris ultima data : ..Histoire damour- Capitolul 3 4 =-.
@Spirit Nightwing : ciudat…si eu am patit…:D stai linistita nu esti singura 😛
Si eu am crezut la fel.. ca prietenii mei sunt cei mai buni si nu ma va lasa la greu…pana m-am convins de bunatatea lor cand am avut nevoie de ajutor din partea unora si nu erau de gasit…de atunci am invatat sa ma descurc singur si sa cred ca nu mai am prieteni doar simpli oameni de conversatie…prieteni pot numi doar 5% dintre ei.cam putin si cam nasol dar asa e…Prieten iti este cel ce te ajuta si la bine si la rau,cel ce sare cand nu mai ai scapare si cel ce ofera cand nu ai posibilitatea de ati permite.
Intradevar e fain sa ai multi prieteni, cu care sa mergi peste tot. Sa te intalnesti noaptea si sa te distrezi, insa si atunci cand ai nevoie de cineva, sa ai acei “10 prieteni pe care iai putea suna la 2 noaptea sa vina sa te ajute”
Eu unul fac diferente intre prieteni si amici, astfel incat, amic sunt aproape cu toata lumea, insa ca si prieten, ii incadrez doar pe cei in preajma carora ma simt eu ok, pot fi deschis, si stiu ca pe ei ma pot baza cand am nevoie de ceva.
De-a lungul unei prietenii se pot intampla multe, se mai rupe ata…o legi… merge mai departe… Nu cred ca exista prietenii perfecte.
Anul trecut universitar, cand am hotarat sa imi schimb domiciliul cu un etaj mai jos, eram foarte multumit de atmosfera care se crease. Nu mai jucasem remi de cativa ani :)) . Plus de asta era o companie faina de bautori de bere :))
Experiente bune si rele cu prietenii toti am avut cred.
Chiar imi aduc aminte din anul 1 de facultate de unul din colegii de camre cu care pot sa zic ca imparteam tot. Vorba lui, “mancam din acelasi blid”. Insa la final a fost ciudat ca totul sa prabusit, in ideea ca incepea sa faca reprosuri vis a vis de mancare. Mi sa parut foarte deplasata situatia. Adica nah dupa ce ti-ai format o prietenie, si te intelegi cu celalalt poate mai bine ca si cu un frate… nu ma asteptam la asta.
Asta e, sunt fel de fel de oameni.
Care ajuta ca asa vor, si nu asteapta o rasplata
Care ajuta ca sa fie ajutati, dar nu reproseaza
Care ajuta ca sa fie ajutati, si iti scot ochii cat pot mai des :))