Cu un ultim fum, il vede pe celalalt trotuar. Se preface ca nu il vede. El o zareste si trece neregulamentar. Alearga zambind unei masti venetiene inconjurate de valuri de par negru. Ajuns in fata ei, ii intinde mana, spre a face cunostiinta. Ea isi pune un zambet pe fata, se incurajeaza ca va fi bine, si intinde la randul ei mana :

– Andrei.

– Miss L. , admiratoarea ta secreta.

– Imi pare bine, domnisoara L.

– Si mie.

– Vrei sa mergem sa ne plimbam putin?

– Da…si dupa, ne oprim la o terasa, bem ceva.

– Desigur, domn’soara misterioasa. Totusi, care e numele tau?

– Lolita.

-Ah, frumos nume.

– Multumesc. Stii ce inseamna?

– In pare parte da, stiu. Totusi ,pentru tine ce inseamna?

– Pentru mine inseamna tot ce nu inseamna pentru ceilalti.

– Fii mai precisa, te rog.

– Bine. Ce iti inspira tie numele “ Lolita”?

– O copila, de regula minora, ce a avut de suferit de pe urma unui adult.

– Da, asta este conceptia generala. Insa eu, prin numele meu inteleg altceva. Un spirit vesnic tanar asociat unui corp de femeie capabil sa iubeasca la nesfarsit acelasi trup de barbat.

– Interesant…

-Multumesc.

Pierduti in povesti si filosofii despre nume, cer, flori, arta, parinti si muzica, nu au simtit vremea trecand. Ora 24 i-a prins pe o bancuta din parc. Dupa ore bune in care Lolita a refuzat sa isi dea jos masca vieneza, Andrei a venit cu o intelegere.

– Uite, daca iti dai jos masca, iti dau orice vrei tu.

-Chiar orice?